Cula Racovița

De la lume adunate

Următoarele informații ne-au fost furnizate de către autoritățile locale și reprezintă exclusiv dreptul lor de proprietate intelectuală. Conținutul acestor informații nu este validat științific, el reprezentând mai curând folclorul local.

“La 12 septembrie 1806, în țară fiind o perioadă de anarhie, nesiguranță și slăbiciune a autorității statului, polcovnicul (colonelul) Nicolae Racoviceanu, construiește o culă ( turn, cetate, casă întărită) lângă conacul său cu scopul de a-și păstra bunurile de valoare din calea cetelor de turci, care traversau Dunărea și ajungeau până în locurile acestea, invaziilor străine, a hoților, a haiducilor, etc.

Construcția are formă de prismă cu baza pătrată, cu latura de 8,5 m, înaltă de 20 m, construită pe 3 nivele. La parter are o singură intrare, prevăzută cu o ușă solidă. La etajul I, se urcă pe o scară fixă, geamurile sunt strâmte și evazate în interior, pentru a intra lumină multă și a se putea observa în toate direcțiile. La etajul al-II-lea se urcă pe o scară mobilă, care în caz de nevoie putea fi ridicată, iar spațiul ar fi fost acoperit cu un oblon prin care se putea trage cu pușca. 

Scopul acestei construcții nu a fost îndeplinit, deoarece în noaptea de 19 septembrie 1811, nouă hoți îi surprind în conac. Nicolae Racoviceanu este omorât și familia jefuită. Cula arde la 13 decembrie 1877 și este renovată de nepotul său, Grigore Racoviceanu, la 15 iunie 1878, dar pe două nivele. După câțiva ani proprietatea Racoviceanu este vândută lui Dobrovici, care donează teren pentru spitalul Racovița. Cula este renovată în 1925, iar în timpul Primului Război Mondial a adăpostit arhiva comunei și a fost depozit de alimente pentru armata germană. 

După venirea comuniștilor la putere este lăsată în paragină, până în anul 1973, când Ministerul Culturii alocă fonduri pentru renovare, se fac prospecțiuni și atunci se găsesc locașurile de la vechile grinzi, fiind renovată așa cum a fost construită inițial, pe 3 nivele.  În spate are beciul din care pornea un tunel ce ducea sub o tufă pe marginea Argeșelului. 

Astăzi adăpostește „Colecția Etnografică Profesori C-tin Năstase”, cu peste 1800 de exponate organizate astfel: la parter secțiile: numismatică, acte vechi, obiecte religioase și obiecte muzicale. La etajul I, în prima cameră sunt prezentate câteva din îndeletnicirile țăranului român: olăritul-specific zonei Coșești, războiul de țesut, prelucrarea cânepei precum și obținerea firelor de borangic, în a doua cameră se poate admira o bucătărie țărănească cu obiecte specifice, iar în a treia cameră se poate vedea o cameră de locuit. La etajul al-II-lea ne surprinde „Nunta argeșeană”- cu ginerele și mireasa încadrați de domnișoare de onoare, nașii cu copii, grupuri de câte 3 nuntași și diverse obiceiuri. Tot aici se pot vedea 3 târgoveți din zona Câmpulung, Rucăr, Bran. La beci putem vedea patru îndeletniciri bine reprezentate în localitatea noastră: dogăria, tâmplăria, fierăria și rotăria.  

Centrul Cultural Mioveni intenționează ca, lângă acest obiectiv încărcat de istorie și obiectele valoroase pe care deține, să aducă o gospodărie țărănească, (casă și binalele specifice), având în depozit obiecte cu care să înzestreze aceste obiective. La investițiile pentru acest proiect și comunitatea locală va aloca o parte din banii necesari.”