Cula Racovița

Cula Racovița

Localizare
În Muzeul Etnografic ”Prof. Constantin Năstase”, cartier Racoviță, oraș Mioveni, județ Argeș
Acces
Din drumul 73 Pitești – Câmpulung, se intră pe drumul 73D, în orașul Mioveni
Referințe
În circuitul public, în Muzeul Etnografic ”Prof. Constantin Năstase”
Funcțiune originară / actuală
Locuință fortificată tip culă / spații muzeale
Datare
1806, refăcută în 1878
Stare de conservare
Foarte bună

Cula Cornoiu

Casa Cartianu

Cula Crăsnaru

Cula Nistor

Cula Tudor Vladimirescu

Cula Cuțui

Cula Cioabă-Chintescu

Cula I. C. Davani

Casa Culă Eftimie Nicolaescu

Casa Glogoveanu

Cula Gheroghe Tătărescu

Cula Duca

Cula Greceanu

Casa-culă Sultănica

Conacul Budișteanu

Cula Galița

Cula Zătreanu

Cula Izvoranu-Geblescu

Cula Poenaru

Cula Cernăteștilor

Cula Măciuceni

Cula Racovița

Cula Vlădescu

Cula Drugănescu

Conacul Teodor Brătianu

Cula Bujoreanu

Cula Lui Costea

Alege un pin de pe hartă și află povestea unei cule!

Legendă:    funcțională    colaps  ruină

Alege un pin de pe hartă și află povestea unei cule!

Legendă:   

funcțională   

colaps 

ruină

Istoric

După tradiție, boierul Dumitrașcu Brătianu (de pe valea Brătiei), care stăpânea moșia Racovița, a ridicat în anul 1786 cula și Biserica ”Sf. Nicolae” din localitate. Biserica a fost ctitorită împreună cu arhimandritul Daniil, egumen al Mănăstirii Râncăciov. 

Cula a fost refăcută în anul 1806, în urma unui incendiu, de ginerele lui Dumitrașcu Brătianu, polcovnicul Nicolae Racoviceanu. Clădirea a suferit modificări importante în anul 1878, când interiorul culei a fost transformat. 

Reparații s-au făcut și în perioada 1910-1914. A fost restaurată la sfârșitul anilor ‘70 ai secolului XX, reconstituindu-i-se al doilea etaj.

Descriere

Cula are plan compact, pătrat. Are trei niveluri. La parter, cu acces pe latura de vest, se află o încăpere și scara de acces către etaje. În spate, cu acces separat, pe latura de nord, se află pivnița. La etajul I sunt încăperi de locuit. Etajul II, recreat în urma restaurării din anii ‘70, are o singură încăpere, destinată a fi spațiu muzeal. Golurile de la primele două nivele sunt în formă de guri de tragere. Imaginile din anii ’30 și ’70 ai veacului trecut, arată cula înainte de restaurare, cu doar două niveluri, fiind vizibile ancadramentele masive din piatră ale gurilor de tragere.

Toate textele și imaginile de mai sus despre cule sunt furnizate de Institutul Național al Patrimoniului.

Următoarele informații ne-au fost furnizate de către autoritățile locale și reprezintă exclusiv dreptul lor de proprietate intelectuală. Conținutul acestor informații nu este validat științific, el reprezentând mai curând folclorul local.

“La 12 septembrie 1806, în țară fiind o perioadă de anarhie, nesiguranță și slăbiciune a autorității statului, polcovnicul (colonelul) Nicolae Racoviceanu, construiește o culă ( turn, cetate, casă întărită) lângă conacul său cu scopul de a-și păstra bunurile de valoare din calea cetelor de turci, care traversau Dunărea și ajungeau până în locurile acestea, invaziilor străine, a hoților, a haiducilor, etc.

Construcția are formă de prismă cu baza pătrată, cu latura de 8,5 m, înaltă de 20 m, construită pe 3 nivele. La parter are o singură intrare, prevăzută cu o ușă solidă. La etajul I, se urcă pe o scară fixă, geamurile sunt strâmte și evazate în interior, pentru a intra lumină multă și a se putea observa în toate direcțiile. La etajul al-II-lea se urcă pe o scară mobilă, care în caz de nevoie putea fi ridicată, iar spațiul ar fi fost acoperit cu un oblon prin care se putea trage cu pușca. 

Scopul acestei construcții nu a fost îndeplinit, deoarece în noaptea de 19 septembrie 1811, nouă hoți îi surprind în conac. Nicolae Racoviceanu este omorât și familia jefuită. Cula arde la 13 decembrie 1877 și este renovată de nepotul său, Grigore Racoviceanu, la 15 iunie 1878, dar pe două nivele. După câțiva ani proprietatea Racoviceanu este vândută lui Dobrovici, care donează teren pentru spitalul Racovița. Cula este renovată în 1925, iar în timpul Primului Război Mondial a adăpostit arhiva comunei și a fost depozit de alimente pentru armata germană. 

După venirea comuniștilor la putere este lăsată în paragină, până în anul 1973, când Ministerul Culturii alocă fonduri pentru renovare, se fac prospecțiuni și atunci se găsesc locașurile de la vechile grinzi, fiind renovată așa cum a fost construită inițial, pe 3 nivele.  În spate are beciul din care pornea un tunel ce ducea sub o tufă pe marginea Argeșelului. 

Astăzi adăpostește „Colecția Etnografică Profesori C-tin Năstase”, cu peste 1800 de exponate organizate astfel: la parter secțiile: numismatică, acte vechi, obiecte religioase și obiecte muzicale. La etajul I, în prima cameră sunt prezentate câteva din îndeletnicirile țăranului român: olăritul-specific zonei Coșești, războiul de țesut, prelucrarea cânepei precum și obținerea firelor de borangic, în a doua cameră se poate admira o bucătărie țărănească cu obiecte specifice, iar în a treia cameră se poate vedea o cameră de locuit. La etajul al-II-lea ne surprinde „Nunta argeșeană”- cu ginerele și mireasa încadrați de domnișoare de onoare, nașii cu copii, grupuri de câte 3 nuntași și diverse obiceiuri. Tot aici se pot vedea 3 târgoveți din zona Câmpulung, Rucăr, Bran. La beci putem vedea patru îndeletniciri bine reprezentate în localitatea noastră: dogăria, tâmplăria, fierăria și rotăria.  

Centrul Cultural Mioveni intenționează ca, lângă acest obiectiv încărcat de istorie și obiectele valoroase pe care deține, să aducă o gospodărie țărănească, (casă și binalele specifice), având în depozit obiecte cu care să înzestreze aceste obiective. La investițiile pentru acest proiect și comunitatea locală va aloca o parte din banii necesari.”

Ți-a plăcut această culă?

Voteaz-o și ajut-o să ajungă în top!

Acum că ai votat,

Distribuie pe rețelele de sociale!