Cula Greceanu

Cula Greceanu

Localizare
Sat Măldărești, comuna Măldărești, județ Vâlcea
Acces
Din drumul național 67 Râmnicu Vâlcea – Horezu, în centrul localității Horezu, indicator spre Craiova pe drumul național 65; în centrul comunei Măldărești, indicator către Cula Duca și Cula Greceanu
Referințe
Proprietate privată, nu este în circuitul public
Funcțiune originară / actuală
Locuință fortificată tip culă / spațiu muzeal
Datare
Secolul al XVIII-lea
Stare de conservare
Bună

Cula Cornoiu

Casa Cartianu

Cula Crăsnaru

Cula Nistor

Cula Tudor Vladimirescu

Cula Cuțui

Cula Cioabă-Chintescu

Cula I. C. Davani

Casa Culă Eftimie Nicolaescu

Casa Glogoveanu

Cula Gheroghe Tătărescu

Cula Duca

Cula Greceanu

Casa-culă Sultănica

Conacul Budișteanu

Cula Galița

Cula Zătreanu

Cula Izvoranu-Geblescu

Cula Poenaru

Cula Cernăteștilor

Cula Măciuceni

Cula Racovița

Cula Vlădescu

Cula Drugănescu

Conacul Teodor Brătianu

Cula Bujoreanu

Cula Lui Costea

Alege un pin de pe hartă și află povestea unei cule!

Legendă:    funcțională    colaps  ruină

Alege un pin de pe hartă și află povestea unei cule!

Legendă:   

funcțională   

colaps 

ruină

Istoric

Conform tradiției, la începutul secolului al XVII-lea cula era deja construită și aparținea căpitanului Tudor Maldăr, căsătorit cu fiica unui han tătar. Fiul lui Tudor Maldăr, marele paharnic Atanasie, a modificat cula în anul 1688. Forma actuală a culei datează din secolul al XVIII-lea, fiind refăcută în perioada 1780-1790 de boierul Gheorghe Măldărescu și soția sa Eva, care ctitoresc, în anul 1790, și biserica ”Sf. Nicolae” și ”Sf. Voievozi”, din imediata vecinătate a culei. 

În secolul al XIX-lea, cula a trecut, prin zestre, în proprietatea familiei Greceanu. A fost restaurată în anul 1934 de ultimii săi proprietari: Nicolae și soția sa, pictorița Olga Greceanu. Trecută în proprietatea statului, a fost din nou restaurată în perioada 1966-1967 de Direcția Monumentelor Istorice și transformată în muzeu. În perioada recentă a fost retrocedată, reintrând în proprietate privată.

Descriere

Cula are trei niveluri. Pivnița, cu acces separat din exterior, are trei încăperi. Una din aceste încăperi, amplasată sub ”turn”, nucleul cel mai vechi ai culei, este construită din bolovani și are guri de tragere, spre deosebire de celelalte două încăperi care sunt construite din cărămidă și sunt ventilate prin ferestre cu trafor din piatră. Aceste elemente o datează anterior intervențiilor de la sfârșitul secolului al XVIII-lea.

Accesul în spațiile de locuit ale culei se realizează printr-o ușă puternic întărită. Scara interioară conduce într-o loggia situată la nivelul al doilea al culei. De aici se accede într-o încăpere situată în ”turn”, peste pivnița veche, care este prevăzută cu ușă și ferestre întărite cu drugi de lemn și cu o ascunzătoare în tavan, închisă printr-un chepeng și accesibilă printr-o scară mobilă. Ascunzătoarea este ventilată doar prin guri de tragere. 

La acest nivel se găsesc și alte încăperi de locuit. Aici a pictat Olga Greceanu, în anul 1936, fresca ctitorilor, după portretele aflate în pronaosul bisericii ”Sf. Nicolae” și ”Sf. Voievozi”, ctitorită de boierii Măldăreștilor în perioada 1774-1790, amplasată în imediata vecinătate a culei. Și încăperea frescelor și cea cu ascunzătoarea sunt acoperite cu bolți cu penetrații. La nivelul al treilea se află tot încăperi de locuit și un foișor.

Toate informațiile de mai sus despre cule sunt furnizate de Institutul Național al Patrimoniului.

Galerie Foto by Vlad Eftenie

De la lume adunate

Următoarele informații ne-au fost furnizate de către autoritățile locale și reprezintă exclusiv dreptul lor de proprietate intelectuală. Conținutul acestor informații nu este validat științific, el reprezentând mai curând folclorul local.

“Nu se cunoaște anul construcției, dar din puținele documente ce am putut găsi reiese că pe la 1516, marele boier Nan, cu slujba la domnie de paharnic, a construit această culă pentru apărarea sa și a familiei sale. Fiul său Tudor, zis mai târziu Maldăr, viteaz și înavuțit cu averile tatălui său, își alcătuiește o oaste pe cheltuiala sa și se pune la dispoziția lui Mihai Viteazu, care pentru faptele sale de vitejie îl răsplătește mărindu-i și mai mult moșia strămoșească, dându-i și rang de căpitan de oaste. După moartea voievodului, căpitanul Maldăr, venind cu oastea sa în ajutorul lui Radu Șerban Voievod în lupta contra lui Simion Movilă pentru cucerirea domniei, cade prizonier în mâinile lui Simion care îl predă hanului tătar ce îl ajutase în luptă.

Fiica hanului, văzând pe Tudor așa de chipeș, mândru, frumos și viteaz se îndrăgostește de el, îi înlesnește eliberarea căsătorindu-se cu el și vine să locuiască la casa părintească a lui Tudor din Măldărești. I-a fost atât de dragă tătăroaica, încât a trăit cu ea toată viața și a avut șapte copii, buni luptători, printre care cel mai aprig fu Ioniță, zis Turbatul. Se poate deduce că atât el, cât și fratele său, Atanasie, au fost ostași de seamă sub Brâncoveanu, prin 1693.

Un alt fiu al lui Tudor, Constantin Măldărescu, precălugărindu-se, a luat numele Climent și, fiind monah la Horezu, înzestrează mănăstirea cu averile sale, pentru care a fost înmormântat în pronausul bisericii brâncovenești a Horezului.

La 1791, fiul său Gheorghe, zis Gheorghiță Măldărescu, nepot de frate al lui Tudor, cu jupânița sa Eva și ajutat de frații săi Radu, Barbu și Ioan, au construit actuala biserică din curtea conacului lor, Măldărești, cu hramul Sfântul Mihail, Nicolae și Gheorghe.

După moartea lui Gheorghiță, jupânița lui Eva a rămas singură și a trăit în culă până la al 90-lea an, mergându-i numele pentru milosteniile ce le înfăptuise. Într-o zi, îi sosise și ei ceasul cel de pe urmă. În ziua aceea, pe înserate, se pregătea de ploaie. Jupânița se retrăsese degrabă în iatacul ei, aprinse lumânarea de la Paști, înghenunche în fața icoanei și se rugă. Deodată auzi glasuri de oameni străini și i se păru că bate cineva la ușă. Zăvoarele erau puse și ușile încuiate. O cuprinse frica, strigă după ajutor, dar nimeni nu auzi din cauza vijeliei și a ploii ce pornise. Auzi cum ușa se prăbuși sub loviturile tâlharilor. Atunci fugi în camera de alături și prin ușa de din dos, ieși în curte spre grădina din vale. La scăpăratul unui fulger, tâlharii o văd, o fugăresc, o prind, o târăsc în casă, dar când aprinseră lumânarea și cerură cheile de la lada cu bani, o văzură țeapănă, cu ochii ațintiți asupra lor și învinețită de ghearele morții. Se speriară atât de tare, că o scăpară din mâini și fugiră ca niște năluci în noapte. Cu aceasta s-a stins ultimul descendent al neamului Măldărăștilor.

Mai târziu, cula deveni proprietatea Grecenilor după Costache Greceanu care se însură cu Maria, din neamul Măldărăscu și care, în afară de culă, primește ca zestre moșia Măldărăștilor, cu doi munți, livezi, cai, boi, oi, trăsuri, carete, țigani robi și altele. Nepoții lui Costache Greceanu și ai Mariei au fost ultimii proprietari ai culei ce și-au dat numele de la Maldăr.”

Ți-a plăcut această culă?

Voteaz-o și ajut-o să ajungă în top!

Acum că ai votat,

Distribuie pe rețelele de sociale!