Cula Cioabă Chintescu

Localizare
Sat Șiacu, comuna Slivilești, județ Gorj
Acces
Din drumul comunal 673, dintre comunele Slivilești (dinspre Ploștina – Motru) și Bolboși (dinspre Turceni), se desprinde un drum secundar către cula aflată pe versantul estic al dealului Șiacu (circa 300-400 metri)
Referințe
Nu este în circuitul public
Funcțiune originară/actuală
Locuință fortificată tip culă / scoasă din uz
Datare
1818-1825
Stare de conservare:
Proastă

Alege un pin de pe hartă și află povestea unei cule!

Legendă: funcțională colaps ruină

Alege un pin de pe hartă și află povestea unei cule!

Legendă:

funcțională

colaps

ruină

Istoric

Primul ctitor al culei a fost boiernașul Răducan Cioabă din Slivilești, care începe construcția culei între anii 1818-1819. După moartea primului proprietar, boierul pitar Marin Chintescu din Craiova, cel care se căsătorește cu văduva lui Răducan Cioabă, termină lucrarea în anul 1823.

Fiica familiei Chintescu s-a căsătorit cu un membru al familiei Grecescu din Turnu Severin, cula numindu-se şi Grecescu. Clădirea a fost moștenită pe linie feminină.

După anul 1951, cula a fost folosită ca depozit până în anul 1964. Între anii 1964-1967, printr-un proiect elaborat de arhitectul Iancu Atanasescu, s-au eliminat adăugirile parazitare, construcția culei fiind adusă aproape de forma inițială. Începând cu anul 1967, în culă a fost amenajat un muzeu etnografic al comunei Slivilești, după 1989 a fost lăsată în părăsire.

În anul 2016 cula a fost cumpărată de la moștenitori, de către Consiliul Județean Gorj, și dată în custodie Muzeului Județean Gorj “Alexandru Ștefulescu”, prilej cu care a fost refăcut acoperișul.

Descriere

Cula are plan compact, dreptunghiular, cu ziduri groase de 0,80-0,85 m. Cula are trei niveluri. Există un acces din exterior spre un beci, cu ferestre înguste și altul spre desfășurarea scării ce asigură accesul direct la etaje. Este un coridor interior, de jur împrejurul culei, pe lângă pereții exteriori cu scări ce duc la nivelurile superioare. Scara interioară de la nivelul II iese prin foișor. Scările, încastrate direct în pereții zidurilor, erau executate din lemn de stejar masiv. Cele două etaje au câte o cameră de locuit.

Cula de la Șiacu este printre culele ce făceau excepție de la regulă, fiind amenajată o bucătărie la nivelul al II-lea. La ultimul etaj întâlnim foișorul (cerdac), care pe latura lungă are trei travee cu patru coloane cilindrice de zidărie, ce susțin trei arcuri trilobate, iar pe laturi cu câte o travee cu același tip de arcatură. Camerele de locuit de la nivelurile superioare sunt podite cu lemn, iar cea de la nivelul beciului, cu cărămidă.

Tavanele sunt drepte, șarpanta era de lemn, iar învelitoarea era de șindrilă, în patru ape. Gurile de tragere (meterezele) sunt plasate la toate nivelurile, în special în zona coridorului scărilor interioare la nivelul fiecărui etaj, iar foișorul de la ultimul nivel era și loc de veghe.

Decorația exterioară constă din panouri mari dreptunghiulare, câte unul de fiecare latură la nivelul etajului I, și din mici panouri ovale ce decorează parapetul cerdacului, câte două de fiecare arcadă. Această succesiune de panouri delimitează registrele fațadelor pentru fiecare nivel.

Toate textele și imaginile despre cule sunt furnizate de Institutul Național al Patrimoniului.