Cula Crăsnaru
Localizare
Sat Groșerea, comuna Aninoasa, județ Gorj
Acces
Din drumul european E 79 sau drumul național DN 66 Târgu Jiu – Rovinari – Filiași, din Plopșoru, pe drumul județean DJ 662 Deleni – Piscuri – Costești – Groșerea / drumul DN 66 Filiași – Țânțăreni, apoi drumul județean DJ 662 Capul Dealului – Pârâu – Groșerea
Referințe
Nu este în circuitul public
Funcțiune originară / actuală
Locuință fortificată tip culă / scoasă din uz, abandon
Datare
Secolul XVIII
Stare de conservare
Foarte proastă
Alege un pin de pe hartă și află povestea unei cule!
Legendă: 
funcțională 
colaps 
ruină
Alege un pin de pe hartă și află povestea unei cule!
Legendă:
funcțională
colaps
ruină
Istoric
Conform tradiției istorice, Cula Crăsnaru de la Groșerea a fost construită în secolul XVIII de către Cocoș Crăsnaru și refăcută la 1801, după un atac al turcilor, de Barbu Cocoș, fiul ctitorului (biserica de veac XVIII din Groșerea, cu pictură exterioară, are silueta ecvestră şi numele lui Barbu Cocoș în tabloul votiv) strămoșul pe linie feminină al Crăsnarilor din secolele XIX-XX, foști proprietari ai culei.
Arhitectul Iancu Atanasescu consideră că Barbu Cocoș nu ar avea nimic comun cu ctitoria acestei cule, atribuind-o lui Costache și Ecaterina Săvoiu, care i-au dăruit cula ca dotă fiicei lor, Elena, la căsătoria ei cu Achille Crăsnaru prin actul de dotă din anul 1796.
O legendă locală povestește despre o trecătoare secretă ce permitea proprietarilor să poată fugi din fața atacurilor. După 1951, cula a fost naționalizată, fiind folosită de Sfatul popular local. Cula a fost restaurată între anii 1960-1970, au fost refăcute vechile metereze, multe din ele transformate în ferestre. Astăzi cula al cărui ultim proprietar a decedat, este părăsită și se află într-o stare de degradare continuă.
Descriere
Cula are forma unui turn cu plan perfect pătrat, de dimensiuni relativ mici, 7,5m. E compusă din parter și două etaje. Intrarea în clădire se făcea la parter printr-o ușă, cu două canate masive din stejar, ce se deschideau către scară și către gârliciul beciului cu metereze. Scara interioară făcea legătura cu etajele superioare şi cu foișorul (cerdac) aflat pe fațada către râul Gilort. Scările, încastrate direct în pereții zidurilor, erau executate din lemn de stejar masiv.
La nivelurile II și III, sunt camerele de locuit cu acces fie direct din casa scării, fie din foișor. La etaj, o parte din metereze au fost transformate în ferestre. Tavanele prezintă grinzi masive de stejar. Foișorul de la ultimul nivel se sprijină pe arcade încheiate în arce trilobate aplatizate, susținute de coloane din cărămidă. Foișorul este prelungit pe două laturi, pe zidul dinspre est şi nord, cu galerii (cursive) înguste de lemn cu rol de supraveghere.
Construcția este din zidărie masivă cu pereți groși, în care sunt amenajate nișe şi goluri de tragere pentru apărare. Zidurile sunt decorate în exterior cu lungi panouri dreptunghiulare adâncite în grosimea zidului, demarcând cele trei niveluri ale clădirii, precum și parapetul cerdacului. Acoperișul culei este în patru ape, cu streașină largă și colțuri rotunjite, învelitoarea este din șindrilă.
Toate textele și imaginile despre cule de mai sus sunt furnizate de Institutul Național al Patrimoniului.
De la lume adunate
Următoarele informații ne-au fost furnizate de către autoritățile locale și reprezintă exclusiv dreptul lor de proprietate intelectuală. Conținutul acestor informații nu este validat științific, el reprezentând mai curând folclorul local.
“Deși nu se știe cu precizie data construirii, se știe că în 1796, boierul Constantin Săvoiu (Surcel) o dă zestre fiicei sale, Elena, la căsătoria acesteia cu Achil Crăsnaru. Căzută pradă turcilor, între 1800-1801, cula a fost jefuită și arsă, fiind mai apoi refăcută de Barbu Crăsnaru, în 1808.
În 1898, cula suferă din nou, de data aceasta de pe urma unui trăsnet. Va fi refăcută de Codin Crăsnaru, cu unele modificări. În 1951, va fi naționalizată, ajungând în folosința Sfatului Popular din comună.
Vremuri bune se întrevăd între 1963-1966, când, după planurile arhitectului Iancu Atanasescu, cula va fi restaurată, iar în interior se va amenaja un muzeu etnografic, care va funcționa până în 1990.
Cula din cărămidă cu ziduri groase are forma unui turn și este compusă din parter plus două etaje. O scară interioară face legătura între cele două etaje superioare și cerdacul aflat pe fațada către râul Gilort. La ultimul etaj, întâlnim un balcon din lemn cu rol de apărare. Acoperișul culei este din șindrilă.
Astăzi este părăsită și se află într-o stare de degradare foarte accentuată.”
